Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,sperând să te vadă.
Mă umple şi recesub pătura caldăse-ngroapă în sine.
Din lacrimiîn lacrimi încolţeşte,spre ziua de soare.
Ochii-mi scormonescs-oglindeascăaceeaşi candoare.
poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.9, "Lira în patru puncte cardinale",
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu