Curge ploaia mocăneşte,
Picur în alean doineşte,
Vine-n lume prin arteră,
Lumii-n lacrimă se-oferă,
Spalând urmă de himeră.
Terra lacrima îşi scurge
Către forţele demiurge,
Roagă graţia Divină,
Lumea iarăşi să devină
Care-a fost, fără de vină.
Lacrima din ploaia dulce
Puru-n sânu-i să o culce
Doamne, Tu ne luminează,
Terra, Tu s-o ai în pază,
Viaţa ei să-ți fie oază.
poezie, vol.2, "Univers de gând", pag. 96, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu