Ardere

Cuvânt esenţial,
purtat de gând loial,
devine cristale
în rostogol la vale
din creştet spre poale
prin lumi abisale.

Cristalele sfinte,  
pătrunse în minte,  
sublim o cuprinde,
apoi o surprinde
cu pura candoare
de albă culoare.

Divina cântare
coboară din zare
se scurge în casă,
prin inimă lasă
curată credinţă
în Una Fiinţă.  

Iar Sfânta Treime
din clipele prime,
pe suflet cuprinde,
iubirea aprinde,
să ardă păcate
din lumi adunate.  

Păcatele arse
din suflet extrase,
pleca-vor prin lume
să scrie-n albume,
pe fiece filă
o viață umilă.

vol.2, "Univers de gând", pg.34, 2012

Lacrimile Terrei

Curge ploaia mocăneşte,
Picur în alean doineşte,
Vine-n lume prin arteră,
Lumii-n lacrimă se-oferă,
Spalând urmă de himeră.

Terra lacrima îşi scurge
Către forţele demiurge,
Roagă graţia Divină,
Lumea iarăşi să devină
Care-a fost, fără de vină.

Lacrima din ploaia dulce
Puru-n sânu-i să o culce
Doamne, Tu ne luminează,
Terra, Tu s-o ai în pază,
Viaţa ei să-ți fie oază.

poezie, vol.2, "Univers de gând", pag. 96, 2012

Ploaie de primăvară

Picuri mari un nour cerne,
Ploaia liniştit s-aşterne,
Peste deal, peste câmpie,
Multora hrană să fie.

Bate vântul cu blândeţe,
Verdele să îl răsfeţe
De-i prin haturi, de-i prin vie,
Înspre coacere-l îmbie.

Briza-n lan vrea să se joace,
Valuri, valuri, grâul face,
Ploaia curge, spicul scaldă,
Să se coacă-n vara caldă.

poezie, copilarie, vol, 3, "Petale din copilărie", pag. 53, 2013.

Lacrimi pe un oftat

Vântul aprig suflă strângând norii cenușii,
împingându-i rapid, tot spațiul să cuprindă,
iar norii scot ghiare, împart cerul în fâșii
și cu albastre săgeți vor din urmă să-l prindă...

Din pomi se scurg lacrimi, rădăcinile sunt seci,
crengile oftează trist, sărutând pământul,
scârție văzduhul, tu în bălți lacrimi îneci
și-ntr-o grotă adâncă îți cade veșmântul...

Ființa cu totul purtată în tremur sfânt,
oftând zgribulită se-adâncește și mai mult
î cuibul din sine, la o suflare de vânt,
așteptându-și sfârșitul dintr-al vremii tumult...

Sălbaticul vânt vuiește vădit revoltat
și rostogolește norii negri spre zare,
ca să plouă cu lacrimi pe-nsetatul oftat,
ce vrea să se spele pe sfintele altare.

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag. 15, 2012,

Tăcuţii paşi

Tăcuţii paşi
se-abat
printre mormintele
etichetate...          
Absorb durerile
clepsidrei
prin negru luciu,
pana unui corb.

Mirări înfrigurate
scapă
înceţoşatul gând
pe tărâm arid
din cimitir uitat.

Văzduhul
spiralează
miresme florale
adormind visele
cu aripi frânte.

Nemiloasa sete
cuprinde
pierdutele cuvinte…

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.13, 2012

Pe fir de clipe

Astru alb
pe cer albastru
dinspre încolţit de ziuă
lunecă
pe fir de clipe
spre-adunare de luceferi,
risipind
prin sclipiri
unde cu ecouri
de lumini


dar trece
scriind vise
într-o carte...

poezie, spiritualitate, vol.2, "Univers de gând". pag.50, 2012,

Scormonesc în ninsoare

Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,sperând să te vadă.

Mă umple şi recesub pătura caldăse-ngroapă în sine.

Din lacrimiîn lacrimi încolţeşte,spre ziua de soare.

Ochii-mi scormonescs-oglindeascăaceeaşi candoare.

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.9, "Lira în patru puncte cardinale",

Mărunţica

Lipa, lipa spre bunica
se îndreaptă Mărunţica,
ochi albaştri, creaţă toată-
Mărunţica e-o nepoată.

Mai departe, în ogradă,
Azorică dă din coadă,
tot lătrând cu bucurie
c-a venit mica nurlie.

S-oprește lângă bunica,
(tocmai mulge pe Junica),
lipa la bucătărie,                              
ia o cană albăstrie.

Apoi, iară la bunica,
să-i dea lapte lui peltica,
fuga-şi face bună nadă
să-i dea bunul pâine caldă.

Ochi-i strălucesc spre soare
în albastra lor culoare
și gândește pe-o băncuță:
"Bine-i să ai bunicuță!".

01.08.2011
poezie, copilărie, vol. 3, "Petale din copilărie",pag.26, 2013,

Singurătatea

Pe drum, de timp întristat,
sprijinindu-se
de-un amărât de toiag,
Singurătatea, singură,
agale se târăşte greoi,
cu-o traistă în spinare
plină de griji, de nevoi.

Din când în când,
ridică privirea-i mioapă,
se preface, zâmbind amar,
că cercetează zarea
şi dă din cap
ca şi cum ar vedea ceva,
prin întunericul gri,
ce vrea să-i fie zori de zi.

Oftează în sine,
îşi soarbe oftatul
în lipsă de aer curat,
mai priveşte în jur
cu un dram de speranţă,
iar oftează, oftează.

În gândirea mioapă
se strânge în sine,
în pasul ce vine
se târăşte pe drumul
rămas până la capăt.

Luna-mi zice

În pridvor stăteam aseară
taina lunii s-o ascult,
ea-mi zâmbi,
în colţ de strună
un mesaj mi-a tălmăcit:

Spune ea, şireata lună:
pe aripi de tainic cânt
a sosit dintr-un albastru
carte-n dor de la iubit.
Spune-n carte, zice luna,
să îmi torn în magic şip
roua tandră de pe geană
iar în ea dorul să-l pun,
râul dorului să-l poarte
spre albastrul unui codru
unde, zice luna iară,
stă de veghe un sihastru.

Ascultare îi dau lunii,
iau un şipot plin cu dor
şi-l trimit spre codrul zării
să îl prindă doar cel iubit.
4.04.2011

La răscruce de peniţe

Adesea noi ne întâlnim
la răscruce de peniţe,
gândurile, doar anonim,
vor să joace prin notiţe.

Să adune în cuvinte
resturi reci din amintiri,
în danteluri stau cuminte
alte visuri, noi amăgiri.

Visul tău o petală-n roz,
al meu are nuanţe gri,
visul tău e-un subtil matroz,
al meu în dor se înnegri.

Îţi doresc succes poete,
penei tale, doar opun
flacăra unei comete,
parte din sufletu-mi nebun.

3.04.2011

A venit iarna prin vise

Câmpii apoi dealuri se scurg în privire
prin chenar de sticlă în trecut rătăcesc,
amintiri ţesute de timp în iubire
tăcute mă-mbie să le reîntregesc,
iar timpul leagănat în cel murmur de tren,
şoptit mă recheamă-n drumul spre nicăieri,
plutind visătoare pe acelaşi refren,
îmi caut speranţa coborâtă din ieri,
zămislită-n vise dinspre caldele veri,
se-ascunde în ceaţă, uitarea o cerne
şi fulgii valsează printre reci adieri,
în timp şi prin vise nea grea se aşterne.

8.01.2010
Vol.colectiv: Lira în patru puncte cardinale, 2010
vol.2 de autor: Univers de gând, 2012