Mărunţica

Lipa, lipa spre bunica
se îndreaptă Mărunţica,
ochi albaştri, creaţă toată-
Mărunţica e-o nepoată.

Mai departe, în ogradă,
Azorică dă din coadă,
tot lătrând cu bucurie
c-a venit mica nurlie.

S-oprește lângă bunica,
(tocmai mulge pe Junica),
lipa la bucătărie,                              
ia o cană albăstrie.

Apoi, iară la bunica,
să-i dea lapte lui peltica,
fuga-şi face bună nadă
să-i dea bunul pâine caldă.

Ochi-i strălucesc spre soare
în albastra lor culoare
și gândește pe-o băncuță:
"Bine-i să ai bunicuță!".

01.08.2011
poezie, copilărie, vol. 3, "Petale din copilărie",pag.26, 2013,