Câmpii apoi dealuri se scurg în privire
prin chenar de sticlă în trecut rătăcesc,
amintiri ţesute de timp în iubire
tăcute mă-mbie să le reîntregesc,
iar timpul leagănat în cel murmur de tren,
şoptit mă recheamă-n drumul spre nicăieri,
plutind visătoare pe acelaşi refren,
îmi caut speranţa coborâtă din ieri,
zămislită-n vise dinspre caldele veri,
se-ascunde în ceaţă, uitarea o cerne
şi fulgii valsează printre reci adieri,
în timp şi prin vise nea grea se aşterne.
8.01.2010
Vol.colectiv: Lira în patru puncte cardinale, 2010
vol.2 de autor: Univers de gând, 2012
