Ploaie de primăvară

Picuri mari un nour cerne,
Ploaia liniştit s-aşterne,
Peste deal, peste câmpie,
Multora hrană să fie.

Bate vântul cu blândeţe,
Verdele să îl răsfeţe
De-i prin haturi, de-i prin vie,
Înspre coacere-l îmbie.

Briza-n lan vrea să se joace,
Valuri, valuri, grâul face,
Ploaia curge, spicul scaldă,
Să se coacă-n vara caldă.

poezie, copilarie, vol, 3, "Petale din copilărie", pag. 53, 2013.

Lacrimi pe un oftat

Vântul aprig suflă strângând norii cenușii,
împingându-i rapid, tot spațiul să cuprindă,
iar norii scot ghiare, împart cerul în fâșii
și cu albastre săgeți vor din urmă să-l prindă...

Din pomi se scurg lacrimi, rădăcinile sunt seci,
crengile oftează trist, sărutând pământul,
scârție văzduhul, tu în bălți lacrimi îneci
și-ntr-o grotă adâncă îți cade veșmântul...

Ființa cu totul purtată în tremur sfânt,
oftând zgribulită se-adâncește și mai mult
î cuibul din sine, la o suflare de vânt,
așteptându-și sfârșitul dintr-al vremii tumult...

Sălbaticul vânt vuiește vădit revoltat
și rostogolește norii negri spre zare,
ca să plouă cu lacrimi pe-nsetatul oftat,
ce vrea să se spele pe sfintele altare.

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag. 15, 2012,

Tăcuţii paşi

Tăcuţii paşi
se-abat
printre mormintele
etichetate...          
Absorb durerile
clepsidrei
prin negru luciu,
pana unui corb.

Mirări înfrigurate
scapă
înceţoşatul gând
pe tărâm arid
din cimitir uitat.

Văzduhul
spiralează
miresme florale
adormind visele
cu aripi frânte.

Nemiloasa sete
cuprinde
pierdutele cuvinte…

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.13, 2012

Pe fir de clipe

Astru alb
pe cer albastru
dinspre încolţit de ziuă
lunecă
pe fir de clipe
spre-adunare de luceferi,
risipind
prin sclipiri
unde cu ecouri
de lumini


dar trece
scriind vise
într-o carte...

poezie, spiritualitate, vol.2, "Univers de gând". pag.50, 2012,

Scormonesc în ninsoare

Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,sperând să te vadă.

Mă umple şi recesub pătura caldăse-ngroapă în sine.

Din lacrimiîn lacrimi încolţeşte,spre ziua de soare.

Ochii-mi scormonescs-oglindeascăaceeaşi candoare.

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.9, "Lira în patru puncte cardinale",

Mărunţica

Lipa, lipa spre bunica
se îndreaptă Mărunţica,
ochi albaştri, creaţă toată-
Mărunţica e-o nepoată.

Mai departe, în ogradă,
Azorică dă din coadă,
tot lătrând cu bucurie
c-a venit mica nurlie.

S-oprește lângă bunica,
(tocmai mulge pe Junica),
lipa la bucătărie,                              
ia o cană albăstrie.

Apoi, iară la bunica,
să-i dea lapte lui peltica,
fuga-şi face bună nadă
să-i dea bunul pâine caldă.

Ochi-i strălucesc spre soare
în albastra lor culoare
și gândește pe-o băncuță:
"Bine-i să ai bunicuță!".

01.08.2011
poezie, copilărie, vol. 3, "Petale din copilărie",pag.26, 2013,

Singurătatea

Pe drum, de timp întristat,
sprijinindu-se
de-un amărât de toiag,
Singurătatea, singură,
agale se târăşte greoi,
cu-o traistă în spinare
plină de griji, de nevoi.

Din când în când,
ridică privirea-i mioapă,
se preface, zâmbind amar,
că cercetează zarea
şi dă din cap
ca şi cum ar vedea ceva,
prin întunericul gri,
ce vrea să-i fie zori de zi.

Oftează în sine,
îşi soarbe oftatul
în lipsă de aer curat,
mai priveşte în jur
cu un dram de speranţă,
iar oftează, oftează.

În gândirea mioapă
se strânge în sine,
în pasul ce vine
se târăşte pe drumul
rămas până la capăt.