Tăcuţii paşi

Tăcuţii paşi
se-abat
printre mormintele
etichetate...          
Absorb durerile
clepsidrei
prin negru luciu,
pana unui corb.

Mirări înfrigurate
scapă
înceţoşatul gând
pe tărâm arid
din cimitir uitat.

Văzduhul
spiralează
miresme florale
adormind visele
cu aripi frânte.

Nemiloasa sete
cuprinde
pierdutele cuvinte…

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.13, 2012

Pe fir de clipe

Astru alb
pe cer albastru
dinspre încolţit de ziuă
lunecă
pe fir de clipe
spre-adunare de luceferi,
risipind
prin sclipiri
unde cu ecouri
de lumini


dar trece
scriind vise
într-o carte...

poezie, spiritualitate, vol.2, "Univers de gând". pag.50, 2012,

Scormonesc în ninsoare

Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,sperând să te vadă.

Mă umple şi recesub pătura caldăse-ngroapă în sine.

Din lacrimiîn lacrimi încolţeşte,spre ziua de soare.

Ochii-mi scormonescs-oglindeascăaceeaşi candoare.

poezie, spiritualitate, vol. 2, "Univers de gând", pag.9, "Lira în patru puncte cardinale",

Mărunţica

Lipa, lipa spre bunica
se îndreaptă Mărunţica,
ochi albaştri, creaţă toată-
Mărunţica e-o nepoată.

Mai departe, în ogradă,
Azorică dă din coadă,
tot lătrând cu bucurie
c-a venit mica nurlie.

S-oprește lângă bunica,
(tocmai mulge pe Junica),
lipa la bucătărie,                              
ia o cană albăstrie.

Apoi, iară la bunica,
să-i dea lapte lui peltica,
fuga-şi face bună nadă
să-i dea bunul pâine caldă.

Ochi-i strălucesc spre soare
în albastra lor culoare
și gândește pe-o băncuță:
"Bine-i să ai bunicuță!".

01.08.2011
poezie, copilărie, vol. 3, "Petale din copilărie",pag.26, 2013,

Singurătatea

Pe drum, de timp întristat,
sprijinindu-se
de-un amărât de toiag,
Singurătatea, singură,
agale se târăşte greoi,
cu-o traistă în spinare
plină de griji, de nevoi.

Din când în când,
ridică privirea-i mioapă,
se preface, zâmbind amar,
că cercetează zarea
şi dă din cap
ca şi cum ar vedea ceva,
prin întunericul gri,
ce vrea să-i fie zori de zi.

Oftează în sine,
îşi soarbe oftatul
în lipsă de aer curat,
mai priveşte în jur
cu un dram de speranţă,
iar oftează, oftează.

În gândirea mioapă
se strânge în sine,
în pasul ce vine
se târăşte pe drumul
rămas până la capăt.

Luna-mi zice

În pridvor stăteam aseară
taina lunii s-o ascult,
ea-mi zâmbi,
în colţ de strună
un mesaj mi-a tălmăcit:

Spune ea, şireata lună:
pe aripi de tainic cânt
a sosit dintr-un albastru
carte-n dor de la iubit.
Spune-n carte, zice luna,
să îmi torn în magic şip
roua tandră de pe geană
iar în ea dorul să-l pun,
râul dorului să-l poarte
spre albastrul unui codru
unde, zice luna iară,
stă de veghe un sihastru.

Ascultare îi dau lunii,
iau un şipot plin cu dor
şi-l trimit spre codrul zării
să îl prindă doar cel iubit.
4.04.2011

La răscruce de peniţe

Adesea noi ne întâlnim
la răscruce de peniţe,
gândurile, doar anonim,
vor să joace prin notiţe.

Să adune în cuvinte
resturi reci din amintiri,
în danteluri stau cuminte
alte visuri, noi amăgiri.

Visul tău o petală-n roz,
al meu are nuanţe gri,
visul tău e-un subtil matroz,
al meu în dor se înnegri.

Îţi doresc succes poete,
penei tale, doar opun
flacăra unei comete,
parte din sufletu-mi nebun.

3.04.2011